joi, 18 iulie 2013

din nou :)

Pagina asta e și mai și decât pagina de Facebook. Acolo mi-am zis că nu am să-l mai las pe Zuckemberg&co (cică) să vadă el tot timpul în ce stare sunt și ce am mai făcut.
O vreme n-am mai găsit rostul blogului. Nici acum nu sunt convinsă exact că îmi face bine faptul că l-am redeschis. Am impresia că dacă îl scriu, pentru mine e ca o scurgere de informații și mă trădez singură. Îl scriu acum pentru că mă enervează că îl scriu, dacă-ți vine să crezi...
Blogul ăsta e început de mult, prin 2010. Postările însă sunt toate lăsate ciorne. Nu mă mai reprezintă. Blogul nu mă mai reprezenta. Nu mai eram eu cu acel blog „pe cap”.
Private sunt și postările de pe Facebook.
Și unele postări de aici vor fi la fel. Sau, mai bine spus, riscă să fie la fel - private.
Încerc să îmi dau seama de ce scriu iar. Ca să le țin două zile și să le „privatizez”? E și ăsta un exercițiu :).

Aseară în troleu am avut un gând nebun, mi-am zis că am să redeschid blogul și mi-am făcut un întreg discurs care să reprezinte azi postarea. Acum habar n-am ce să scriu.

Sunt convinsă că mâine îl voi considera nefolositor, o povară, încă o supra-expunere a mea și va dovedi încă o dată cât de vulnerabilă sunt.
Și știu de ce. Trăiesc cu frica permanentă că mi se va face rău.
Unul dintre motivele pentru care am închis blogul, am șters și hipersecurizat conturi ale mele este acela că există un individ prin împrejurimi, obsedat de faptul că nu îi dau atenție, care mă hărțuiește ori de câte ori mă vede prin oraș. Slavă Cerului că se întâmplă rar. Nu, nu am fost la poliție. Nu, nu mă întrebați despre situație și nu îmi amintiți. Da, mi-am luat multe măsuri de precauție.
Și da, unul dintre motivele pentru care am dispărut din peisaj a fost el.
Practic, la modul general e faptul că nu am vrut ca oricine să aibă acces prin blog la o parte din viața mea (sau pur și simplu: who cares? nu am cu ce-mi pierde timpul??), pentru ca apoi să o folosească mișelește împotriva mea. Acum abia aștept să se întâmple asta.

De acum vreau să fiu vulnerabilă. Vreau să îmi descarc vulnerabilitatea asta aici. Să pot găsi cuvintele care să descarce toată tensiunea emoțională. Pentru că simt „valuri” care vin spre mine și am nevoie să le împrăștii.

Ca să închei, pour les connaisseurs, voi fi și Holmes și Watson :).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu