duminică, 9 octombrie 2016

Două gânduri

Am aflat de la o prietenă de o carte. „Cum să nu mori din dragoste”. Abia astept să citesc capitolele „Puterea afectivă o deține cel care are mai puțină nevoie de celălalt”, „Nu-ți idealiza iubitul; observă-l așa cum este, direct și fără menajamente”, „Dragostea nu are vârstă, dar îndrăgostiții au” și „Unele despărțiri sunt instructive; ele te învață ceea ce nu vrei să știi despre dragoste”. Nu sunt fană a cărților de psihologie practică, dar asta pare cam directă ți sper să ajute. Sper să apară una curând care să se numească „Cum să te lecuiești de a te îndrăgosti de persoane pe care le vezi la tv și/sau în reviste sau de personaje pe care le interpretează actorii și să crezi că lumea lor e perfectă și ideală și să îți dorești să fii actor ca să ajungi în lumea lor și să dorești șă te convingi că e o lume obișnuită, dar cât se poate de grea și dură pentru care nu ai fost <<instruit>> să faci parte din ea”. Am eu niște idei despre ce ar trebui scris în ea, dar e nevoie de cineva specializat care să știe șă le pună cap la cap și să le completeze. Ah, și mai vreau neapărat să citesc din prima carte mai sus menționată capitolul „Să te căsătorești cu amantul e ca și cum ai pune sare în desert”.

Am vrut mereu să fiu model, manechin sau fotomodel, whatever, numai să fiu model. Am încercat, mi s-a spus că nu am încercat destul. Că nu am slăbit destul. Poate că problemele mele din interior mă împiedică să fiu atât de fotogenică. Poate nu am găsit/încercat să găsesc agenția potrivită. Sau poate mi-am dat seama că e o lume prea frivolă pentru mine. Sau poate am generalizat și nu am găsit segmentul potrivit în care să profesez. Sau, din nou, poate nu am încercat destul. Mi-am dorit mereu ca să scap de complexul de a fi prea înaltă. Complexul sau ideea insuflată încă din școala generală de oamenii de lângă mine. Ai să râzi, dar lucrurile astea au impact asupra unui copil. Dacă i s-ar fi spus în continuu că e gras, cum ar fi fost? Și, mă rog, găsisem lumea în care fetele își doreau să fie ca mine. Apoi lumea aceea m-a respins pentru că totuși restul fetelor nu erau ca mine și făceam discrepanță. Scriu asta pentru că e o prin spațiul românesc o fată cu care chiar am prezentat pe aceeași scenă și care a început să își ia avânt foarte mult în mediul online. Nu numai că avea o supercarieră de model la vârsta adolescenței. Nu numai că e superfotogenică. Nu era de ajuns ca să crăp de ciudă că eu nu sunt așa. Aseară am descoperit că un tip din scena românească adorat de multe fete și detestat de mine din motive personale, dar care mă atrage teribil așa încât sunt incredibil de intimidată dacă sunt în preajma lui (pentru că l-am cunoscut personal și am lucrat în preajma lui) crede despre tipa mai sus menționată că este tot-ce-se-poate-spune-despre-un-supermodel, someone-like-her, beauty, and whatever, nu scriu exact care sunt cuvintele pentru că nu vreau să spun cine sunt cei doi. Și stau și mă gândesc eu ce trebuie să mai fac? De fapt e cam târziu - ce trebuia să mai fi făcut?