28-29 iulie 2013

In mintea mea alearga gandurile cu o viteza ametitoare incat sunt propriul meu spectator si parca stau undeva pe margine si privesc o cursa mai ceva ca una de Formula 1.

Imi place ce vad.

Si ma sperie.

Ma gasesc intr-o criza pe care in adancul mintii o anticipam, o simt, o accept. Ma bucura. Anticipeaza ceva bun. Foarte bun.

Aici sta frumusetea urmaririi procesului. Insa uneori suntem atat de captivati in a urmari un rezultat.

Imi place sa fiu atenta.

Alearga precum artificii intr-o cutie inchisa ermetic.

Ceva ce abia asteapta sa iasa le suprafata.

Dar nu! Nu! Ceva se intampla, nu stiu ce, si totul se inchide ca o floare al carei simt de baza, unicul, o determina sa se inchida cu prima ocazie cand este perturbata. Sau fals perturbata.

Si nu dureaza mult. Toata goana asta a artificiilor. 

Si de ce oare "cutia" este inchisa ermetic? Pentru ca asa o vad eu. Asa imi place mie sa o numesc. Se deschide? Good question. Cand? Cum? Ar fi bine sa reconsider gandul asta?

Hopa! Inca un element perturnbator.
:)

Incepe sa imi placa.

Nu are prea mult sens, dar e un joc care mie imi place. Un puzzle. Nu trebuie sa il intelegi. Altfel, de ce l-as mai scrie?

Iti place? Mie da. N-ai sa ma ajungi. Fug prea repede.

Dar vreau sa ma ajungi din urma. Sa ma depasesti (?), nu. Nu?

Vreau sa ajung acolo. E atat de sus incat ma vad mult sub nivelul marii. Si cu cat privesc si tintesc, simt ca asta ma duce mai sus. Oare? As putea sa inteleg drumul? Cat voi plati ca sa ajung acolo? Dar oare voi ajunge?

Eu platesc ca sa stau in caleasca, dar tot eu ma car, sunt birjarul si sunt si inhamata. Nu e frumos? 

Oare e adevarat ce vreau eu? Sau posibil?

Cred ca procesul crearii Sinelui este asemenea cel al travaliului nasterii. Dar cele noua luni dinainte?... Ele ce sunt?

Ce semnificatie poate sa aiba a-ti invinge idolul?

Van Gogh a vandut un sigur tablu de-a lungul vietii sale. 

din nou :)

Pagina asta e și mai și decât pagina de Facebook. Acolo mi-am zis că nu am să-l mai las pe Zuckemberg&co (cică) să vadă el tot timpul în ce stare sunt și ce am mai făcut.
O vreme n-am mai găsit rostul blogului. Nici acum nu sunt convinsă exact că îmi face bine faptul că l-am redeschis. Am impresia că dacă îl scriu, pentru mine e ca o scurgere de informații și mă trădez singură. Îl scriu acum pentru că mă enervează că îl scriu, dacă-ți vine să crezi...
Blogul ăsta e început de mult, prin 2010. Postările însă sunt toate lăsate ciorne. Nu mă mai reprezintă. Blogul nu mă mai reprezenta. Nu mai eram eu cu acel blog „pe cap”.
Private sunt și postările de pe Facebook.
Și unele postări de aici vor fi la fel. Sau, mai bine spus, riscă să fie la fel - private.
Încerc să îmi dau seama de ce scriu iar. Ca să le țin două zile și să le „privatizez”? E și ăsta un exercițiu :).

Aseară în troleu am avut un gând nebun, mi-am zis că am să redeschid blogul și mi-am făcut un întreg discurs care să reprezinte azi postarea. Acum habar n-am ce să scriu.

Sunt convinsă că mâine îl voi considera nefolositor, o povară, încă o supra-expunere a mea și va dovedi încă o dată cât de vulnerabilă sunt.
Și știu de ce. Trăiesc cu frica permanentă că mi se va face rău.
Unul dintre motivele pentru care am închis blogul, am șters și hipersecurizat conturi ale mele este acela că există un individ prin împrejurimi, obsedat de faptul că nu îi dau atenție, care mă hărțuiește ori de câte ori mă vede prin oraș. Slavă Cerului că se întâmplă rar. Nu, nu am fost la poliție. Nu, nu mă întrebați despre situație și nu îmi amintiți. Da, mi-am luat multe măsuri de precauție.
Și da, unul dintre motivele pentru care am dispărut din peisaj a fost el.
Practic, la modul general e faptul că nu am vrut ca oricine să aibă acces prin blog la o parte din viața mea (sau pur și simplu: who cares? nu am cu ce-mi pierde timpul??), pentru ca apoi să o folosească mișelește împotriva mea. Acum abia aștept să se întâmple asta.

De acum vreau să fiu vulnerabilă. Vreau să îmi descarc vulnerabilitatea asta aici. Să pot găsi cuvintele care să descarce toată tensiunea emoțională. Pentru că simt „valuri” care vin spre mine și am nevoie să le împrăștii.

Ca să închei, pour les connaisseurs, voi fi și Holmes și Watson :).