joi, 8 mai 2014

Ca și când viața mea depinde de asta. Pentru că depinde de asta.

Cuvintele în scris vin de multe ori mai ușor decât verbal. Nu comentez momentan când e benefic sau nu procesul ăsta.

Would you, please, do me the honor?

When fears meet delicacy, elegance, lust and a chronic need of protection...

Disguise is always a self portrait.

Nu pot să-mi neg frustrarea anticipată că totul se va strica din vina mea, că din nou voi nega o șansă pentru că nu mă simt în stare să fac față.

Urăsc începuturile de la o vreme. Mai degrabă reluările. Și începuturile și reluările. Viitorul se derulează dinainte în mintea mea și prezentul înseamnă o reluare a lui. Încercările multiple în care mizele trec dincolo de realitate și gravitatea ei - mă epuizează. Sunt epuizată să încerc.

Mizez pe clipele de liniște. Mai prețioase decât tot ce am realizat pe cont propriu până acum.

Construcția, care se realizează în mod bizar pe baza unui contract intuitiv - agreat la nivel subconștient, mă face să mă gândesc la o condiție mult prea ingrată, temperată de o balanță perfectă între uman și clinic.

Nu îmi pot urmări șirul gândurilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu