Îmi e imposibil să nu mă gândesc la tine și să nu încerc să dau viață unei urme de sentiment restant de bucurie anticipată că va fi urmat cândva să mergem la mare amândoi. Să fim împreună.
Mi-ar fi plăcut mult să mergem în Vamă și să ne ardem tălpile pe nisip. Și să ne placă.
Și ne găsim locul preferat ca fiind mașina ta. Da.
Hai, vino și tu cu mine la mare, să stăm amândoi între valuri. Să stăm pe plajă.
Mi-ar fi plăcut să-mi trec mâinile prin părul tău și să simt nisipul. Să mă săruți și să simt gust de mare.
Azi mi-e dor de tine și mă enervează asta. Pentru că e vară. Pentru că sunt acele zile.
Pe mine mă mângâie briza. Pe tine?
Parcă îmi doresc să nu fi venit totuși la mare. Marea trebuia să fie pentru amândoi.
Hai că poate în ritmul ăsta îmi trece. Starea? Nu, nici gând. Aici nu e vorba nici pe departe despre tine. La ce te gândeai?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu